Probabil cam asta o să citesc printre comentariile ce vor veni la acest articol. Da, astăzi am decis că e timpul să revin după o pauză- zic eu- foarte lungă. M-am ţinut de promisiune când am spus că în vară voi reveni în acest mediu social- blogosfera.
Un scurt istoric la ce a fost mai interesant cât timp nu am scris pe blog?
În primul rând a fost Bacalaureatul. Acesta a fost unul din primele motive când am decis să iau pauză, dar nu a fost cum am crezut. Trebuie să recunosc că nu am învăţat cum ar fi trebuit pentru el, dar am intrat la o facultate perfectă pentru mine. Iniţial am dorit să mă duc la IEEI, dar din cauza faptului că am pus dosarul şi la ETTI şi am aflat rezultatele aici mult mai devreme. Văzând că am intrat la ETTI fără probleme am rămas pe gânduri unde anume să staţionez. Am decis că cel mai înţelept lucru pe care l-aş putea face ar fi să raman la ETTI pentru că e mai potrivită pentru mine (asta după multe sfaturi primite de la prieteni si rude).
Lăsând faculatea la o parte restul zilelor au fost cam monotone. De când a început vacanţa pur şi simplu stau şi nu fac nimic. Am tot zis să-mi caut un loc de muncă dar nu prea m-am grăbit.
O să revin mai pe seară cu nişte articole ….pentru că aşa e frumos
Cred că e timpul să iau o scurtă pauză din mediul online. Am câteva neclarităţi pe care doresc să le inţeleg în primul rând iar apoi să le rezolv. După cum observaţi nu am fost mai deloc activ, articolele având o mare pauză între ele. Nu vreau să scriu un articol pe săptămână pentru că nu are rost. Mai bine iau o pauză mai lungă si când voi simţi mă voi reapuca de blog.
Ţin să menţionez că până la vară nu o să citiţi nici un articol nou. Singura activitate pe care am de gând sa o ţin este pe facebook si twitter.
De când aşa mare tupeu prin blogosferă? Adică dacă fac schimb de link deacum trebuie să mă supun altora?
Am primit ieri un mail de la un tip cu acest mesaj:
(Click pe imagine pentru a o mări)
Adică acest tip mi-a pus link-ul pe blogul ăla şi acum aşteaptă să ii pun şi eu. M-a intrebat dacă vreau? Deci acum presupun că dacă citeşte articolul ăsta -ceea ce e puţin probabil ca el să citească macar odată pe săptămână blogul- mă va ameninţa cu ştergerea link-ului (nu că mi-ar păsa câtuşi de puţin). Când o să inveţe să vorbească să imi trimită mail si mă voi gândi.
Nu e primul de genu şi oricând văd astfel de cazuri nici nu mă chinui să răspund la mail-uri. Sunt sigur că cunoaşteţi acest gen de bloggeri.
Spartacus nu este un original 2010. Ideea lui a fost continuată datorită unui film destul de reuşit apărut in 1960, iar apoi un serial in 2004. Am dat de el acum trei zile pe un site de subtitrări iar acum imi pare foarte bine că nu l-am ignorat.
Blood and Sand este apărut anul acesta si are pană acum 13 episoade. Eu am găsit sa downloadez doar 9, aşa că trebuie sa fiu răbdător să apară şi restul (nu fraţilor, nu incurajez warez-ul pe blog). Până la acest nou serial am mai vizionat complet Prison Break si Lost, amândouă fiind succese garantate din primele episoade. Recunosc, nu îmi place să mă uit la un serial dacă acesta nu are cel puţin un sezon terminat. Asta pentru că nu suport să mă uit la câteva episoade pe săptămână, ci vreau să văd mai toată povestea in câteva zile.
Plot:
Ţara l-a trădat. A fost împins către sclavie. S-a renăscut ca luptător.
Spartacus: Blood and Sand este o amplă trecere în revistă a vieţii celui mai faimos gladiator roman – totul într-o notă sângeroasă, viscerală.
După ce este separat de iubirea vieţii lui, Spartacus este forţat să participe la lupte în arenă cu războinici şi fiare. Orice moarte violentă este o doză de distracţie căutată constant de iubitorii de divertisment ai acelor vremuri. Spartacus, însă, luptă pentru supravieţuire, nu pentru distracţie. Este nevoit să intre în jocuri politice murdare şi să-şi facă din inamici prieteni în acea lume controlată de corupţie, violenţă, sex şi reputaţie. El însuşi va simţi forţa de seducţie a puterii şi va fi chinuit de nevoia de răzbunare.
Îmi plac filmele sângeroase, dar ţin să menţionez că acesta are in exces sânge, dar pe lângă asta si prost folosit. Cred că partea cu sângele este cea mai proastă abordare a părţii grafice a filmului. Este foarte prost folosit şi cu totul in momente nepotrivite. Totuşi după o vreme te obişnuieşti cu asta şi incepi să treci cu vederea, ca mine.
Povestea este foarte bine conturată, iar cu fiecare nou episod aceasta devine din ce in ce mai interesantă si mai complicată- lucru ce imi place cu adevărat-. Imi plac puţin şi decorurile create 90% prin efecte grafice. Imi mai place si faptul că nu avem actori de prost gust in serial, ci câţiva actori bine cunoscuţi. De exemplu o ştim cu toti pe Xena, sau cel puţin pe actriţa ce a jucat in faimosul serial ca tânăra eroină, Lucy Lawless (fiind Lucretia in serial, sotia stăpânului eroului nostru, Spartacus). Spartacus este interpretat de Andy Whitfield, un tânăr actor ce a mai jucat şi in filmul Gabriel (2007).
Ţin să mai spun odată că acest serial nu este pentru toate categoriile de vârstă pentru cei ce vor să-l vizioneze. Avem pe parcusul episoadelor scene sângeroase cât şi erotice, şi credeţi-mă că sunt destule. Foarte mulţi o să vadă asemănarea dintre serialul acesta şi multi-cunoscutul film “300″. Modul în care scenele de luptă sunt filmate si gândite sunt practic copiate din “300″ şi updatate pentru noul serial. 300 mi-a plăcut mult, deci acest film nu putea fi mai prejos.
Merită, eu zic că merită puţină atenţie din partea fanilor de acest gen de filme/seriale. Il recomand
Cu fără alte cuvinte vă prezint trailer-ul acestui serial:
Nu vreau să ştiu de câte ori te-ai gândit ce se va întâmplă, dar cu siguranţă ai făcut-o. Probabil acest lucru sună ca o absurditate completă, dar se pare că trei companii din SUA şi-au pus această întrebare şi au gândit o metodă pentru a rezolva problema conturilor după decese.
Aceştia oferă clienţilor posibilitatea de a stoca nume de utilizator, parole şi alte informaţii digitale pe care le transmit moştenitorilor atunci când titularii mor.
AssetLock.net, LegacyLocker.com şi Deathswitch.com sunt trei site-uri oferite de acele firme pentru a păstra numele de utilizator şi parolele, pe care internauţii le au pe web, într-o cutie de valori virtuală, totul cu doar câţiva dolărei.
Atunci când o persoană ce foloseşte aceste servicii moare, sau este considerată moartă, datele conturilor alese vor fi trimise către persoana/persoanele scrise în contract prin email. Cele 3 site-uri folosesc diferite modalităţi de a afla dacă cel ce foloseşte serviciile lor este mort.
Spre exemplu LegacyLocker.com oferă o parolă clientului, iar dacă acesta nu introduce parola respectivă într-un anumit interval de timp se trimit datele conturilor prin email către cei însemnaţi în contract.
Facebook au pus şi ei accent pe decesul utilizatorilor reţelei de socializare. Profilul decedatului trece într-un regim special dacă familia anunţă pe cei de la Facebook despre decesul acestuia. Familia mai trebuie să şi arate dovezi, acest lucru împiedicând farsele.
Acum sunt tare curios…voi aţi alege astfel de servicii pentru blogurile/site-urile şi conturile pe reţele de socializare?
Nu știu cum se face dar în ultima vreme nu prea mai am chef de nimic. Nici de blog, nici de școală, nici de pc, nici de jocuri pe el.
Cred că asta se datorează vremii maxime de căcat maxim, care deja mă face să-mi fie silă de primăvară. N-am mai văzut o primăvară atât de nașpa. Dar măcar e o parte frumoasă și aici: am văzut ghiocei în ograda mea. E ceva și asta. Măcar au apucat să iasă.
Am văzut că traficul de pe blog nici nu scade, dar a naibii nici nu crește. Nu mă mir și nu mă aștept la alte rezultate. Îmi pare rău că în ultima vreme mi-am pierdut timpul cu niște chestii care nu au sens, care chiar nu merită nici măcar un minuțel din timpul meu.
De o bucată de vreme sunt într-o stare neutră (dacă pot să îi spun așa). Nu sunt nici supărat, nici fericit, nici nervos…nimic
Totuși stau și citesc pe alții. Cred că n-am mai citit bloguri de câteva săptămâni bune. Adică să citesc cu adevărat nu să navighez aiurea. Citesc pentru că acum chiar sunt curios ce mai face lumea. Dar am observat un lucru. Lumea nu prea mai scrie pe bloguri. Oare să fie o plictiseală sau lipsă de inspirație așa de mare? Huh…curios lucru.
Am citit un articol despre această mini-istorie a blogging-ului în România și am fost uimit de cât de mult a crescut acest fenomen la noi în țară. Mai curios a fost faptul că orice ai căuta pe net în general vei da mai întâi peste bloguri, foarte multe bloguri. Nu zic că asta ar fi un lucru rău, e chiar bine. Acum se scot bani frumoși dintr-un blog, mai ales din cele de nișă.
Cam atât am avut de spus pe astăzi. Pe mâine am de dezbătut un subiect interesant. Vă aștept mâine pe blog…
